03/01/2025
Zinaida Smochină-Rotaru s-a născut în satul Costiceni, raionul Noua Sulița, regiunea Cernăiți, în data de 20 martie 1941.
În cartea sa "În ogradă la bunica" apărută în anul 2003, autoarea ne povestește în introducere despre soarta ei grea si despre cm Dumnezeu prin mângâierea sa încearcă să ne abată de la suferințe. Căci "durerea și disperarea sunt mai crunte decât boala" - zece Zinaida Smochină-Rotaru. Tatăl Ceresc a alinat-o și i-a trimis în ajutor Lumina Salvatoare a Poeziei.
La o vărstă mai înaintată autoarea a început să aștearnă pe hârtie versuri pornite din inimă. A început să colaboreze cu ziarul "Zorile Bucovinei" din Cernăuți, unde în 1989 au apărut primele versuri pentru copii.
"Slovele când se adună - fierb, cm ar fierbe lava unui vulcan, ce se vrea ieșită la suprafața. Atunci când versul dospește în sufletul meu, uit de tot ce mă înconjoară și rămân cu eroi mei în patru ochi", - își contunuă gândul autoarea înainte de a ne invita să-i citim paginile.
Cărtile Zinaidei Smochină-Rotaru sunt scrise pentru copii și de dragul lor, căci au și ei un drept incontestabil la voie bună.
Poeziile dumneaei sunt simpliste și pe înțelesul tuturor.
Deseori, fiind invitată la grădinița sau la școală, le zice copiilor la aceste întâlniri că fiecare ideie o simte cu sufletul, cu privirea, cu inima și cu cugetul.
Se bucură împreună cu eroii săi, îi dojenește, îi judecă, îi însuflețește.
Acasă, având curtea plină cu vețuitoare drăguțe precum păsările domestice, pisicile, cățelușii, vrăbiuțele și multe altele, toate devin apoi prototipuri ale eroilor în versurile pentru cei mici.
Pentru apariția celei de a treia carte a doamna Zinaida Smochină-Rotaru "În ogradă la bunica" îi mulțumește soțului Nicolae Rotaru pentru ajutorul acordat.
Primul capitol al acestei cărți se numește "Poezii și urături". Acest capitilol conține peste 130 de poezii și căteva urături.
In poezia "Mămica" autoarea exprima dragostea copiilor fața de mamele blânde asemeni unei lumini, de la care care și floarea în glastră, și soarele râde în geam. Dar când mama nu este, casa e inconjurată de ceață, e întuneric și pâinea pe masă pare amară.
În poezia "8 Martie" e descrisă sărbătoarea tuturor femeilor, dar peste care e lăsată o umbră, căci mămicile na au avut în țară un loc decent de muncă și au fost nevoite să plece în Italia, la fel și tații.
Copii sunt lăsați pe mâinile bunicilor, fiind înconjurați la țară de căței și pisici.
"În ogradă la bunica" toate orătăniile din curte sunt personificate și au vorba lor, ocupația lor și obligația de a pazi casa sau de a vâna șoricei.
Toate personajele sunt hazlii și exprimă multă bunătate, ceea ce vedem și în "Pisoiul și bobocii", "Gâsca bosumflată", "Cățelușul cel stufos", "Doi cocoși", "Azorică", "Sărmanul de Tarcuș", "Cățelușul Grivei", "Rațușca", "Pisica și moțata", "Greierașul necăjit" etc.
În poezii ne apar și asemenea personaje ca copiii șotioși, poznași și neascultători, dar într-un mod educațional autoarea le povește micuților ce e bun și ce e rău, ce trebuie și ce nu trebuie de făcut.
În opera sa pentru copii autoarea proslaveste inteligenta, cumințenia, bunătatea, generozotatea, curățenia, dorința de a munci și ponegrește calitățile negative precum lenea, munciuna, murdăria, zgârcenia, rautatea și altele.
Putem întâlni aici o capră gospodină sau o gâscă profesoară, un pui foarte isteț sau un măgar care a mers în oraș și nu cunoaste regulile de conduită pe stradă și în lume.
Având în fată exemplul pozitiv sau negativ a acestor personaje copilul poate învăța multe lucruri importante în viață.
La fel aici facem cunoștința cu toate fenomenele naturii și anotimpurile.
Urăturile pentru mari și mici, plugușorul cm i se zice în popor este un obicei străvechi agrar care se practică și azi în Ajunul Anului Nou.
Plugușorul este cea mai cunoscută urare din tradiția românească și este păstrat de sute de ani. Este strâns legat cu muncile câmpului și recolta din Anul Nou.
Urarea este însoțită de strigăte, sunete de clopoțel și pocnete de bici. Tinerii flăcai dar chiar și copiii merg din casă în casă pentru a ura. În unele zone pot participa și femeiile, fetițele.
Tradiția celebrează viața agricolă și munca, pot fi încorporate și instrumente muzicale precum vioară, cimpoi, tobă, fluier, altele.
Urătura poate conține exprimări precum triste așa și hazlii despre situația din țară, pensia mică, pâinea foarte costisitoare și zilele când nu avem electricitate.
În urăturile Zinaidei Smochină-Rotaru banii "îi iei cu țârâita, dar se duc cu gâlgâita".
Fiecare urătură conține slăvirea lui Dumnezeu și speranța că în anul care vine se vor termina toate nevoile, bezna, urgia, mânia și va înflori binele, cm înfloresc copacii în mai. Tot amarul se va duce pe Prut la vale.
În urătura apar personaje de diferite profesii care pot apărea cm în sat așa și în oraș. Tuturora li se dorește prosperitate și mult belșug în anul nou.
Urătorii în schimb ne apar cu haine mari pe ei, caciulile le pică pe ochi, papucii le cad din picioare, sunt flămânzi și însetați, înghetați se frig și așteaptă plata și colacii.
Ultimul "Hăi! Hăi! Îl vor striga odată cu răsăritul soarelui.
"Opriți plugul, băietani,
La anul și la mulți ani!!!'.
Capitolul doi al cărții "În ogradă la bunica se numește "Basme și legende".
"Povestea cu trei fete și trei zmei" ne face să ne întoarcem într-un trecut întunecat, unde pe pământ încă mai traiau zmeii.
Se povestește despre trei fete orfane de părinți, care erau foarte muncitoare de se întreceau la cosit și alte lucrări pe câmp chiar și cu flăcăii satului.
Unica lor bogătie era hărnicia și frumusețea. Trei zmei le-au răpit și au hotarât să se însoare cu ele.
Mirele uneia dintre fete a hotărât să mergă să lupte cu răufăcotorii și să elibereze fetele.
Tânărul a fost petrecut de tot satul. Lumea plângea ca la o înmormântare. Căci nimeni nu credea că din pădurea zmeilor te poți întiarce viu acasă.
Bunătatea acestui erou este descrisă prin faptul cm a ajutat în drum un pui de veverița.
Bunatatea fiindu-i apoi răsplătită de veverița-mamă. La fel a procedat și cu alte jivine, pentru care a primit sfaturi și ajutor cm să-i poată birui pe acei zmei.
După ce i-a învins pe trei zmei și pe mama lor a căutat câte un cal pentru miresele eliberate și toți s-au întors în sat.
Și ca în oricare poveste bună, binele a învins răul, și s-au jucat trei nunți cu trei miri și trei mirese.
Povestea "În ajun de Anul Nou" ne dezvăluie viața din pădure a unei familii de urecheați cu patru iepurași, puii lor care nu aveau bucate pe masă pentru sărbătoare.
Din auzite știa că în pădure se află un măr cu mere și a mers, și a cules un sac plin de fructe.
Ursul, întâlnit în drum, îi ceruse și el câteva mere, la care iepurele a răspuns afirmativ. Apoi au fost și veverița, și cârtița, la toți le-a dat mere.
Cioara însă, când era deja Urecheatul aproape de casă, i-a spart cu ciocul sacul și a pierdut toate merele pe drum.
Neavând cu ce îi bucura pe membrii familiei lui s-a dus din nou la copac. Dar acolo dormea un lup. Fiind gonit de fiorosul lup încă a fost încă și înspăimântat de minciunoasa cioară, care i-a zis că iepurașii i-au pierit de foame dar el va muri mâncat de lup.
Dar nu a fost așa. Până a ajunge Urecheatul acașa familia lui a fost vizitată de urs, care a adus un borcan de miere, de veverița, care a adus nuci și alune, iar cârtița a adus morcovi și varză.
Urechica își astepta soțul cu masa întinsă.
Urecheatul când a intrat și a tras zavorul, scăpând în acest mod de lup a vazut ce minciuni îi spunese ciora.
Întrebând de soție de unde atatea bunătăți și aflând răspunsul a zis "Hai să trăim bine cu prietenii și să ne ferim întotdeauna de cei cu umblă cu minciuna."
Urmează "Povestea cu sfântul Nicolae" unde se povestește cm Dumnezeu are grijă și de cei săraci și de cei orfani, trimițându-le în cale, anume în acel moment când le este mai greu, un drumeț, care îi ajută.
Acel drumeț poate fi sfântul Nicolae cu daruri bune pentru cei buni.
Tema bunătății și generozității umane este descrisă și în povestea "Bătrânul și căprioara". Aici ni se arată cm trebuie să iubim și ingrijim natura și mediul înconjurător. Același lucru îl vedem și în povestea "Cocostârcul singuratic".
Legenda "Două surori" ne povestește despre două fiici ale împăratului care toată viața lor nu au fost prietenoase între ele și nu vorbeau niciodată.
Numele lor era Ziua și Noaptea. Ele au luat binecuvântarea părinților și s-au căsătorit: Ziua cu Soarele și Noaptea cu Luceafărul.
Elemente ale natrurij și tradiții de căsătorie cu ritualurile sale putem urmări în legendele Zinaidei Smochină-Rotaru.
"Legenda Norilor" este despre învingerea binelui asupra răului.
Legenda "Crizantema - floarea toamnei" este despre destinul omenesc despre căldura și gingăsia sufletelor noastre.
Citiți online - https://bibliotecacernauti.com/index.php/carti/literatura-artistica/383-zinaida-smochina-rotaru-te-ntreb-inima-ce-ai-2000
Tatiana Golciuc, Societatea „Glasul Bucovinei”
